Premierul Ilie Bolojan a reiterat, în declarații recente, necesitatea creșterii vârstei de pensionare în sistemul bugetar, după ce inițial a anunțat modificări similare în rândul magistraților. Potrivit comunicării publicate pe DCNews, șeful Guvernului a explicat că actuala structură demografică, împreună cu presiunea asupra sistemului de pensii, fac obligatorie diferențierea vârstei de pensionare pentru toate categoriile profesionale din administrația publică. DCNews
„Dacă vrem să avem o economie mai puternică în anii următori, trebuie să avem mai mulți oameni care lucrează în economia reală. (…) Trebuie să creștem vârsta de pensionare în toate domeniile astfel încât pensionarea să se apropie cât mai mult de 65 de ani”, a declarat premierul la Digi24. DCNews
Ce prevede propunerea Guvernului
Declarațiile recente vin pe fondul unor propuneri legislative privind sistemul pensiilor speciale, în special pentru magistrați. Reformele discutate în 2025 au inclus idei precum:
- Creșterea vârstei standard de pensionare pentru magistrați până la 65 de ani, comparativ cu posibilitatea actuală de pensionare anticipată în jurul vârstei de 48–50 de ani. Observator Constanța+1
- Plafonarea pensiilor la maximum 70% din ultimul salariu net — sub formula anterioară în care pensia putea ajunge la 80% din baza de calcul — pentru a limita dezechilibrele financiare. Newsweek România
- Perioade tranzitorii extinse (de exemplu 10–15 ani) înainte ca aceste modificări să producă efecte pentru toți magistrații. Reddit
Aceste abordări au fost anunțate ca parte a reformei sistemului de pensii speciale, ca răspuns la criticile privind sustenabilitatea și echitatea acestora. AlesdOnline
Contextul mai larg și criticile aduse
Deși Guvernul prezintă aceste propuneri ca pași necesari pentru un sistem de pensii mai echilibrat, discuțiile și reacțiile publice subliniază faptul că problemele de fond persistă:
- Criticii observă că reformele se aplică lent și par mai degrabă cosmetice decât structurale, menținând pensii considerabile pentru unele categorii, inclusiv magistrații. Euronews
- Societatea civilă și analiștii economici semnalează, de exemplu, că pensiile magistraților rămân mult peste media națională, iar sistemul general de salarizare publică continuă să lipsească un cadru unitar, echitabil pentru toate funcțiile publice.
- Alte sectoare ale administrației publice — precum Ministerul Afacerilor Interne (MAI) sau structuri operative — ar urma să resimtă efecte directe ale schimbărilor privind vârsta de pensionare fără ca această abordare să fie corelată cu o reformă largă a întregului sistem de salarizare. ZF.ro
Deja-vu politic și bugetar
Ceea ce observăm în repetatele anunțuri privind modificări ale sistemului de pensii și ale vârstei de pensionare este un tipar care s-a repetat în ultimii ani: promisiuni de reformă, propuneri legislative deseori incomplete sau de natură să amelioreze doar anumite simptome ale inegalităților, fără ca un cadru legislativ coerent și aplicabil pe scară largă să fie adoptat și implementat pe deplin.
De exemplu, în 2025 au circulat diverse versiuni ale proiectelor de reformă privind pensiile magistraților, unele respinse de Curtea Constituțională, altele retrimise în procesul legislativ. Prin urmare, raportul dintre declarațiile publice, lupta politică și rezultatul legislativ efectiv rămâne unul departe de a fi clar și concludent.
Abandonarea reformei reale: de ce salarizarea și pensiile privilegiate nu vor fi corectate
După mai bine de un deceniu de promisiuni politice repetate, devine tot mai evident că Guvernul și clasa politică nu își asumă corectarea reală a salarizării și pensiilor din zonele privilegiate ale statului. De fiecare dată când presiunea publică crește, discursul se mută temporar asupra magistraților sau a „pensiilor speciale”, însă fără finalitate legislativă clară.
În realitate, nu există voință politică pentru a atinge nucleul dur al problemei:
- salarizarea disproporționată din Justiție,
- pensiile de serviciu ale magistraților,
- pensiile și indemnizațiile speciale ale clasei politice,
- rețelele de sinecuri din agenții, autorități și companii de stat.
Aceste categorii sunt profund interconectate cu decizia politică și beneficiază de mecanisme de autoprotecție legislativă, inclusiv prin influență instituțională și control indirect asupra procesului normativ.
Magistrați, politicieni și sinecuri: zonele „intangibile” ale statului
În ciuda declarațiilor publice ferme, experiența ultimilor ani arată că magistrații și politicienii rămân în afara oricărei reforme autentice. Modificările anunțate sunt fie diluate prin perioade de tranziție excesiv de lungi, fie invalidate procedural, fie abandonate complet sub pretextul riscurilor constituționale.
În paralel:
- pensiile magistraților rămân la niveluri record,
- salariile din Justiție continuă să fie decuplate de realitățile economice,
- indemnizațiile politice și pensiile speciale ale aleșilor sunt menținute sub diverse forme,
- agențiile guvernamentale continuă să adăpostească funcții bine plătite, slab justificate, fără criterii clare de performanță.
Aceste zone sunt tratate ca „linii roșii”, de care Guvernul se apropie declarativ, dar de care se retrage sistematic în momentul deciziei.
Sacrificiul recurent: MApN, MAI și structurile operative
În lipsa curajului politic de a reforma zonele privilegiate, corecțiile bugetare sunt transferate, aproape reflex, către sistemele care nu pot riposta politic:
Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Interne, structurile operative și, uneori, sistemul educațional.
Creșterea vârstei de pensionare pentru militari și polițiști este prezentată ca măsură de echitate, însă fără a ține cont de specificul profesiilor:
- uzura fizică și psihică accelerată,
- restrângerea drepturilor civile,
- riscurile permanente asociate activității,
- incompatibilitatea cu alte forme de venit.
Astfel, MApN și MAI devin din nou „zona de ajustare” a bugetului, în timp ce adevăratele surse de inechitate rămân neatinse.
Un tipar politic repetitiv, nu o reformă
Această abordare nu mai poate fi considerată o coincidență. Ea reprezintă un tipar politic:
- se anunță reforme „curajoase”,
- se creează tensiune mediatică în jurul magistraților,
- se evită adoptarea unor legi clare și aplicabile,
- se mută povara pe umerii structurilor disciplinate și tăcute,
- se declară „responsabilitate bugetară”.
Rezultatul este un dezechilibru structural tot mai mare, în care statul cere sacrificii exact de la cei care asigură siguranța, ordinea și funcționarea de bază a instituțiilor.
Consecințele pe termen mediu și lung
Menținerea acestui model va produce efecte previzibile:
- scăderea atractivității carierei militare și de ordine publică,
- accelerarea ieșirilor din sistem,
- demoralizare instituțională,
- pierderea capitalului uman format în ani de investiții publice,
- creșterea neîncrederii cetățenilor în stat și în ideea de echitate.
Un stat care protejează privilegiile și penalizează disciplina își subminează propria stabilitate.
Concluzie: fără curaj politic, „deja-vu-ul” va continua
Fără o Lege a salarizării unitare, aplicată fără excepții, și fără o reformă reală a pensiilor speciale, România va continua să repete același ciclu: declarații ferme, măsuri incomplete și sacrificii direcționate greșit. Creșterea vârstei de pensionare nu este, în sine, o reformă.
Este doar un instrument.
Iar folosit selectiv, devine o nouă formă de inechitate.