Publicarea noii Strategii Naționale de Securitate a Statelor Unite (NSS 2025) marchează un moment de inflexiune în modul în care Washingtonul înțelege propria putere, propriile priorități și felul în care își proiectează influența într-o lume în schimbare. Documentul, profund marcat de viziunea politică a președintelui Donald J. Trump, abandonează multe dintre reflexele tradiționale ale politicii externe americane și introduce o paradigmă strategică ce necesită o evaluare atentă, mai ales din perspectiva aliaților europeni.

1. O strategie construită pe percepții, predispoziții și mituri istorice

NSS 2025 pornește de la un set de premise ideologice și istorice care, în numeroase puncte, se abat de la fundamentul doctrinar postbelic al Statelor Unite. Referințele selective la momente istorice – precum evocarea Monroe Doctrine – conturează imaginea unei Americi autarhice, autosuficiente și gata să reinterpreteze unilateral relațiile internaționale.

Această abordare minimalizează realitatea istorică conform căreia puterea globală a Statelor Unite a fost posibilă prin alianțe, cooperare și sprijin reciproc. Ideea centrală a „The American Idea”, care lega prosperitatea globală de prosperitatea americană, este înlocuită cu un realism dur, aproape de inspirație europeană secol XIX, unde interesele primează, iar prietenii sunt conjuncturali.

Pentru Europa, acest lucru reprezintă un semnal de alarmă. Dacă Washingtonul începe să vadă alianțele ca simple ancore tranzacționale, cadrul de securitate transatlantic poate deveni fragil exact într-un moment în care amenințările sistemice cresc.

2. Polarizarea americană și impactul strategic asupra aliaților

NSS 2025 reflectă nu doar priorități politice ale Casei Albe, ci și polarizarea profundă din societatea și instituțiile americane. Diviziunile interne – vizibile, acute și cu potențial destabilizator – se răsfrâng inevitabil asupra politicilor externe, determinând inconsistență, volatilitate și recalibrări bruște.

Europa este direct afectată de aceste contradicții. Cu cât dependența de SUA a crescut după 1945, cu atât vulnerabilitatea la schimbările de la Washington este mai mare. Din această perspectivă, NSS 2025 nu este doar un exercițiu doctrinar, ci o expresie a unei Americi în tranziție, care își redefinește locul în lume și își reevaluează angajamentele.

Modelul de putere propus amintește, în mod paradoxal, de tradițiile realiste ale lui Bismarck sau Metternich: un sistem în care stabilitatea e căutată prin echilibru de putere, nu prin leadership transformativ. Este o orientare neobișnuită pentru Statele Unite și, tocmai de aceea, cu atât mai dificil de absorbit la nivelul alianțelor.

3. Erodarea brandului strategic american

Una dintre cele mai semnificative consecințe ale NSS 2025 este deteriorarea imaginii globale a Statelor Unite. Documentul abandonează ultimele elemente ale mitologiei politice americane – „Shining City on the Hill” – și prezintă America drept un actor concentrat strict pe propriul interes, fără ambiția de a oferi exemple sau de a inspira.

Pentru unii aliați, aceasta este o schimbare radicală. Pentru alții, confirmă ceea ce au intuit deja: că Washingtonul se retrage încet din rolul de arhitect global al ordinii internaționale.

În acest context, Europa se regăsește într-o poziție delicată. Aspirația europeană de a deveni un model normativ global este greu de susținut în lipsa unei umbrele americane consistente. Iar dacă SUA tratează Europa ca pe o prioritate secundară, continentul riscă să devină un actor reactiv, expus competiției dintre marile puteri.

4. Noua ierarhie strategică: Indo-Pacificul înaintea Atlanticului

NSS 2025 plasează Indo-Pacificul ca prioritate supremă, urmat de interese comerciale și abia apoi de relațiile transatlantice. Pentru alianța euro-atlantică, aceasta este o mutare cu impact structural.

Deși Washingtonul insistă că NATO rămâne esențial, realitatea documentului evidențiază o redistribuire a resurselor politice, militare și economice către zona asiatică, acolo unde SUA percep competiția strategică principală.

În acest cadru, Europa trebuie să se pregătească pentru mai multă autonomie, dar și pentru o responsabilitate crescută în arhitectura de apărare colectivă.

5. Mesajul ascuns al NSS 2025: două direcții pentru Europa

Dincolo de tonul direct și de conținutul controversat, NSS 2025 transmite un mesaj clar aliaților europeni:

  1. Statele Unite vor continua să conteze pe NATO.
  2. Europa trebuie să devină un furnizor de securitate, nu doar un beneficiar.

Cu un efort colectiv relativ modest – comparativ cu potențialul său economic și tehnologic – Europa poate deveni indispensabilă pentru Washington. Într-o lume marcată de competiție strategică globală, aceasta este una dintre puținele certitudini rămase.

Concluzie

NSS 2025 este un document care confirmă transformările profunde din politica americană și care obligă aliații să își regândească propriile strategii. Europa trebuie să înțeleagă că dependența de suportul american nu poate rămâne neschimbată într-o eră în care Washingtonul își redefinește prioritățile. Parteneriatul transatlantic rămâne vital. Dar pentru prima dată după multe decenii, continuitatea și consistența acestui parteneriat depind în egală măsură de capacitatea Europei de a acționa, nu doar de disponibilitatea Statelor Unite de a conduce.